What Can The Gregorian Bivolaru – Misa Case Show Us Between Tolerance And Intolerance

Exactly as expected, Europeans start to wake up to the game of people in Bucharest and no longer accepts their pathetic lies. MISA needs to be left alone, even if it’s what they do does not represent (in some people’s perspective) what is accepted in modern society. If we want to be part of Europe (or this world) then we all have to get accustomed to (and even embrace) the idea that everyone does not have to be the same and that there might be some people that have other views, other practices and even other beliefs and still have the same rights as the majority. We can no longer offer ourselves the luxury of a procrustean social attitude in which everything that does not fit into the already established social order needs to be forcefully brought (sometimes violently) to the same order, to obtain a silence and an conformity where people sleep peacefully because the authorities are watching over them. Besides, the authorities greatly desire this attitude and that is why they deliberately cultivate it, and this is not only happening in Romania. One often hears about xenophobic attitudes and intolerance to minorities. This is cultivated in a very subtle and systematic manner by the authorities because it causes a weakening in the unity of the masses and plays into the hands of the few that control things.

We must learn that nature lives through its compensatory diversity in which everything is eventually completed and compensated and, thus, the continuity of life in a world formed of so many discontinuities and diversities is exclusively based on this mechanism. This lesson is knocking at our door right now, because by not understanding this we risk falling prey to a force that is outside of society and that will change this world into an exploitable colony and a place of modern slavery. What occurs in Romania now is actually significant for what is happening worldwide.

Besides, I do not believe this intolerance to different minorities is specific to Romania, but is indoctrinated by certain occult circles within the leadership of Romania in order to obtain a division of the country and control it through external levers. Without these attitudes of intolerance one could not obtain the weakening of the nation’s unity and would make these external actions appear in all their ugliness. Furthermore, I believe that such attitudes, once indoctrinated, produce a sort of elimination of what I call “social immune agents”.

The nation’s “Immunity” and the MISA “Vaccine”

Here’s how this mechanism works according to my observations of the Romanian society in the past 20 years. We have to specify that these conclusions apply to all modern societies.

The system must first destroy the nation’s “immunity” in order to be able to easily control it. Thus, each nation has its own fund of perennial values that will make the outside control agents be promptly exposed and eliminated before having the possibility of gaining control of the nation’s “vital organs”. These perennial values are stored in small specific groups that represent particular values of the nation and which act like genuine “immune agents” that play the role of protecting the nation and represents thus a part of its immunity. In order to destroy this genuine immune system of the nation, the oppressive system first indoctrinates an attitude of rejection towards all that is different, all that does not fit in the narrow patterns of the majority. Up to here, everything is very simple, and once they obtain the impregnation of the masses with the idea of uniformity that seems to ensure social peace and stability (the mentality of a bulldozer driver who feels good when everything is leveled to the ground), they will proceed to the next stage. The system itself labels those social groups that preserve within the true values of the nation as being extremist, cults, generally as being different and thus a threat to social peace and stability. The society impregnated by the intolerance indoctrinated by these deceitful “labels” given to those groups will thus eliminate its own immune system and will fight against its own values until they destroy them. Then, the system has nothing else to do but to begin to insert its control levers right in the heart of the nation (in its executive and administrative power, through massive infiltration) because nothing will signal this invasion and taking of possession. Briefly, this is the mechanism that I have noticed in the case of Romania and in other countries. This phenomenon is obviously hard to detect because it is concealed in the very defense mechanisms of the nation. Every time such a group signals the incorrectness of a situation, doubt appears (sometimes these doubts are sown by the very agents of the system that are implementing these orders) as to whether we are dealing with an action orchestrated from the shadow or we are simply dealing with a truly criminal group that seeks to defend itself by diverting the attention through inventing all sorts of conspiracy theories. Usually, not being able to find a convenient answer, people remain with the conspiracy theory and with the option of eliminating the dissident group that would ruin the harmony of uniformity.

And the MISA case as it was created is a manifestation of this mechanism. For any attentive observer it clearly shows that it is related to the campaign of the world powers gradually subjugating the Romanian nation. I have watched the MISA phenomenon over the years, both from the inside and as an exterior witness, and I have noticed that everything that is happening is always closely related to the stages of installation of the New World Order in Romania, but not only in Romania. The MISA movement and phenomenon is, in my humble opinion, a typical sign of the manifestation of the perennial spiritual values of a nation that makes it be distinct and have its own place in the harmony of humanity as a whole. That is why it can be noticed that groups such as MISA act like a sort of “antibodies” that naturally fight against the cancerous developments in the modern society, a process that can be noticed in many countries for example through the idea of the New World Order. Such groups or organizations like MISA are the carriers of moral and spiritual values that act analogically like a spiritual genetic bank that can regenerate the entire organism when mutations threaten the structural integrity of the organism. Precisely because of this reason, they, the controlling powers, pursue the annihilation of the keepers of these values by the use of oppressive force and the mechanism used to achieve this is the one explained above.

That is why there was and still is the totally disproportional action against a single organization. The greatest police action against an organization in Romania took place beginning with the 18^th of March 2004 and was directed against MISA, a non-governmental organization that practices and teaches yoga! Even if, let’s suppose by absurd, this organization had some activities that violated the law, anyone that is somehow familiar with Romania knows without thinking that in Romania theft and corruption is on-going at much higher levels and no matter how evil MISA would be, it had no chance to compare itself to that level of state corruption. This raises the question: how is it that the greatest action of the police and justice system do not target any of these corruption phenomena but such particular yoga school? The answer is clear from this perspective: because actually the MISA and Gregorian Bivolaru case are part of an entirely different category of actions, it is just the visible part of a phenomenon of sterilization and then enslavement of an entire nation! Romanians that still have lucidity and who were not already brought to the state of alienation should join forces with the MISA yogis and support them until it is not too late.

This is not necessarily happening for their beliefs or their practices but mainly for what they represent in the Romanian society and what the destruction of an organization such as MISA would represent for the Romanian nation.

I maintain the belief, after observing the way in which MISA has publicly evolved in the past 15 years, that any organization that had found itself in a similar situation, if it had manifested the same spiritual and moral values and the same social profile as MISA, would have been treated with the exact same means and exact same strength from the romanian authorities. Besides, it is known that there were other organizations that were similarly treated in other countries and always the modus operandi was identical and the symptoms of the system also coincided to the previous description. Obviously these are not coincidences but represent the signs of the existence of a clearly organized system that has well specified hidden agenda. However, in the case of many other organizations, both in Romania and in other countries, being much smaller, they silently disappeared without leaving a trace. However, in MISA, there is something inside the organization that makes it have a sort of extraordinary “immunity” to the attacks of the system, and this fact I would say points outs precisely its role of “original spiritual gene” by which the entire system can be regenerated and thus the social cancer (represented by all these people obsessed with power) naturally eliminated. In my opinion, MISA has re-awoken that primordial breath of the Romanian nation, that national spiritual breath of which many have spoken, and now carries in its “blood” a sort of “antidote” for the sickness that grinds down the modern Romanian society… I am also convinced that this antidote is also valid for the entire human society since it is based on the universally valid spiritual values. This would mean that a spiritual school such as MISA could easily become the “vaccine” that can render any nation immune to the disease of dissolution of nations and help restoring the aspiration, human values, openness toward spiritual evolution …

So, the support given by euro ministers through these letters represents an option for a future in which one would completely eliminate, without a trace, these abuses and detours from the natural path of common sense.

We will now see if these options become effectively operational for more and more people.

Here are the documents published by the yogaesoteric.net website, in two distinct articles, which show that the system begins to more and more perceive the necessity of increased attention on the Gregorian Bivolaru – MISA case.

New intercessions by euro ministers to the Romanian government and the Ministry of Justice, regarding the Gregorian Bivolaru case

Source: Stop Abuses

In the last few days, various euro ministers sent letters of intercession to the prime minister of Romania and the Ministry of Justice, referring to the Gregorian Bivolaru-MISA case. We offer you in what follows copies of two letters signed by euro minister Nirj Deva, Member of the European Parliament (UK. European Conservatives), and Marc Tarabella, Member of the European Parliament (Belgium).

Letter of euro minister Nirj Deva (MEP – Member of the European Parliament, U.K. European Conservatives) addressed to the Prime Minister of Romania and the Romanian Ministry of Justice – 15th of March 2012

Letter of euro minister Marc Tarabella (MEP – Membru al Parlamentului European, Belgium) addressed to the Prime Minister of Romania and the Romanian Ministry of Justice – 15th of March 2012

 Letter of Human Rights Commissioner, Mr Thomas addressed to the Ministery of Justice of Romania

Source: Stop Abuses

And here you will find the original document.

 Ref: CommHR/PP/sf 038-2012

Mr Catalin Marian Predoiu

Ministry of Justice

Strasbourg, 5 March 2012

Dear Minister of Justice,

Further to the previous contact I have had with the Romanian governments, I would like to take this opportunity to follow up on the constructive dialogue concerning the protection of the human rights of defendants as well as the rights of lawyers in your country.

The specific issues on which I would like to focus herein are the independence of the judicial  system,  the  access  to  justice,  concerns  related  to  the  administration  of justice, and issues relating to the independence and impartiality of judges.

References that you will find in the following communication concern especially what may   seem   to   be   a   particular   case,   but   we   believe   it   has   a   degree   of representativeness for the Romanian judicial system, exposing, through its thorough analysis, the patterns of a judicial mechanism that is still flawed. I have used such a representative case in my analysis as grounds for general conclusions because of its social complexity and vast implications at most levels of society, the large number of persons  involved in the infringements of human rights and its extension over time and through  several stages of the development of the Romanian society. Only by taking up such a  significant case and looking into its deep causes will it become possible to know the patterns of the system without risking to lose them between the general conclusions.

Therefore, over time (and especially since 2004 when we were provided with the first written  report) the case of Mr Gregorian Bivolaru vs The state, a case that has become MISA  (The Movement for Spiritual Integration into the Absolute) vs. The state, has been brought to my attention. Ever since, I have followed with increased concern the unfolding of this  case, and on several occasions have been briefed, either  personally  or  by  third  parties,  on  the  current  situation.  Over  time,  what appeared in the beginning to be an isolated  case grew to become a symptomatic phenomenon that underlines reaction patterns that the Romanian judicial system still has to quickly become aware of as they are out of the range of observing the human rights for an EU member state.

The fact that after January 2006, when Mr Bivolaru was granted the status of political refugee in Sweden on the grounds of protecting his human rights, similar abuses and infringements of his human rights continued to take place in the case is undeniable proof that the entire  phenomenon is directly exposing the flaws of the Romanian judicial system and should be carefully studied and addressed.

F-67075 Strasbourg Cedex, Fax: +33 3 90 21 50 53, http://www.coe.int/commissioner e-mail: commi[email protected]

The  mentioning  of  this  case  is  also  a  useful  exercise  of  clearly  analyzing  the symptoms of a judicial system that clearly presents procedural patterns that denote its hidden flaws in the respecting of the human rights of individuals. It is our concern to  underline  these flawed patterns by taking up relevant cases such as the above mentioned. We consider that it is in the future interest of all member states and in accordance with the current reality to proceed in this manner, as it is now time to look more closely at the roots of the problems.

 Access to justice

I have received some reports that lawyers encountered obstacles in freely acting in the   name  of   their   profession,   such   as   difficulties   in   accessing   the   official establishment and meeting their detained clients, and violation of the lawyer-client confidentiality agreement in such cases, or their being subjected to degrading and humiliating  searches.  Concerns  have  been  expressed  about  various  forms  of pressure  – including threats of criminal proceedings – against lawyers who have defended sensitive cases.

During  the  meetings  I  had,  many  interlocutors,  (NGO’s  working  in  the  field  of defending human rights), raised concerns that despite significant reforms undertaken in the  Romanian system, the level of trust of the population in the criminal justice system   remains   relatively  low.  There  are  clear  examples  in  which  lawyers representing defendants in sensitive cases (like the above case study of Gregorian Bivolaru vs. The  state) were threatened, intimidated, or denied the possibility to defend their clients properly.

Concerns related to the administration of justice

I have received numerous communications from various individuals, human rights groups and lawyers, containing information about politically motivated prosecutions and convictions. In the course of the meetings, I have discussed several such cases and had the opportunity to meet with some of the charged persons who revealed that they were unfairly prosecuted  and tried on the basis of their political or religious beliefs.

The information obtained was indicative of serious deficiencies marring the criminal investigation and judicial trial in a number of criminal cases, which cast doubt on the charges and the final convictions of individuals. More generally, vigorous efforts are needed to ensure that the fair trial guarantees as well that the principle of equality of arms is  respected,  in accordance with Article  6  of  the  European Convention  of Human Rights. In the above mentioned case study there are several indications that this article was insufficiently observed several times and even completely ignored by the state authorities that were dealing with this case.

When two former Prime Ministers of Romania (Mr Calin Popescu Tariceanu and Mr Adrian Nastase) publicly state about the same case that: “The Bivolaru case was a slap on the face of the Romanian judicial system”, and that “I came to realize that the Bivolaru case was a mistake and I was the one paying for it,” there is no doubt that the way the judicial  system  is administrated exposes it to the serious dangers of political  interference,  with   severe  consequences  for  the  human  rights  of  the defendants. It becomes even more  obvious since in this case Mr Bivolaru is not politically involved.

Although the legislative framework generally favors the independence of the judiciary, with pressure on judges being punishable by law, concerns continue to be raised by NGOs and lawyers that the judiciary is not fully shielded from political interference,

2

particularly in criminal and administrative cases. According to the views expressed by different individuals, the influence of prosecutors remains comparatively strong, and the majority of criminal case verdicts are very close to the request of the prosecutor. In the case above mentioned there were a series of complaints about this corrupted interference   which   were   never   properly   investigated   (as   mentioned   in   the independent report provided to the Commission by SoJust).

Another issue which requires continued attention is the adequacy of the reasoning of court  decisions. I have received a number of complaints of inadequate reasoning and/or rote justifications in court decisions to dismiss motions during a trial and also in the context of final court judgments. In some cases, judges were changed in the final stages of the trials. Clearly, this contributes to perceptions that judges are prone to influence of prosecutors and politicians aimed at ensuring convictions in all cases brought to court. Again this issue can be found present in the case study Gregorian Bivolaru vs. The state.

Even if substantial measures have been taken in the last years to reinforce judicial independence in Romania, further efforts should be made to safeguard the justice system   from  undue  interference.  The  adoption  of  the  new  Code  of  Criminal Procedure  should  be an important step forward in this regard, to rebalance the powers of judges, prosecutors and defense during criminal proceedings.

I am particularly concerned by the repeated reports of the power exercised by the prosecutorial and executive authorities upon judges through their representation in the court. In the case study that was previously mentioned I was repeatedly informed by NGOs and private individuals, and also by Mrs. Monica Macovei –  Member of the European  Parliament, of the case Gregorian Bivolaru vs. The state in which many instance of  pressure being put on judges, lawyers, witnesses and even the victim were reported to  have been made by the authorities. Still there was no serious investigation into this subject.

In  the  same  case,  (Gregorian  Bivolaru  vs.  The  state),  it  was  reported  that  the investigation of the case itself suffered severe deficiencies and abuses because of

private  information  being  released  into  the  press  by  the  criminal  investigators,

thereby severally breaching the rights of the defendants.

It was also noted that there was a totally disproportionate use of force during the investigation compared to the types of charges that were made against Mr Gregorian Bivolaru, including the fact that the charges were not read to him in the legal period of time, and the intimidation to which some individuals close to him were subjected. On top of that, the case has not reached a resolution even though eight years has passed since the investigation was launched.

I was directly briefed in the OSCE – ODHIR WARSAW 2007 by representatives of organizations such as SoJust, Soteria International and others about details in this case.  Their independent  investigations  revealed  that  the  accused,  Mr  Gregorian Bivolaru,  was  persecuted  by  the  communist  regime  before  1989,  but  after  the changing of the  regime  the persecuions against him and his organization (MISA) continued. The most important action against him was carried out on March 18, 2004 when – the SoJust report  says – “a few hundred police officers, gendarmes and prosecutors forced their way into several properties of yoga trainees, where dozens of yoga practitioners were sharing lodging, following their spiritual practice based on the model of Indian ashrams. The descent was broadcast by a number of TV stations and an entire country was able to watch on the  television how the law enforcers broke into properties, how they handled the tenants found there by means of force (some of them were foreign nationals) under the threat of fire arms, how they were forced to lay down on the floor face down and arms up; how they were not allowed to

3

put clothes on, how the law enforcers did not ask for their consent to film them. In one case it appears there was no domiciliary search warrant. Several dozen people were lifted into police vans and driven to the prosecutor’s office for questioning. They were denied  contact with their legal representatives for the reason that they were being heard as witnesses and the Romanian legislation only guarantees defence for directly interested  parties and not for witnesses too”. “Huge quantities of personal belongings were seized,  some of  which were not  even  entered  into the  search reports and the majority being totally unconnected with the purpose indicated by the search warrants; only two years later  about one third of the items that had been taken away from them on that occasion were returned to their owners. Some of the evidence was leaked into the mass media and  therefore made public, while the authorities  reassured  everyone  involved  about  the  perfect  confidentiality  of  the matter”.

The same report reveals that out of 55 criminal complaints submitted by the abused persons,  “in  May  2004,  only  nine  were  retained  by  the  prosecutors  through  a resolution and for one criminal offense alone. The rest were quashed without the victims even being heard.”

Even  if  the  Supreme Court  of  Sweden  decided  that  because  of  the abuse  the Romanian judicial system was not in position to guarantee a fair trial for the suspect and he was granted the status of political refugee in Sweden, today after so many years  I   continue   to  receive  the  same  kind  of  signals  from  the  civil  society. Unfortunately, this kind of reaction of the judiciary tends to be increasingly more a symptom of a wrong system.

Questions  are  being  raised  in  relation  to  the  conduct  of  domiciliary  searches, hearings and investigations about the breaching of several international provisions, which have come to my concern: banning of torture, right to freedom, right to a fair trail, right to  privacy and family life, freedom of thought, conscience and religion, freedom of speech,  freedom of meeting and association, banning discrimination, protection of property.

My concern is that these kind of practices do nothing more than to show the severe disrespect for the fundamental human rights enshrined in the ECHR. It shows that the Romanian authorities still have to move on from their own past towards the real democracy.

Statistics confirmed also by the Romanian independent organization “SoJust” show that Romania is actually the state with the largest number of ECHR complaints per inhabitant in Europe. In 2006, there were 9500 complaints against Romania pending in  the  Court.  Today  the  situation  has  not  changed  significantly.  From  another perspective, this validates the conclusions that can be made from the above studied case and points towards some urgent measures that have to be taken.

Issues relating to the independence and impartiality of judges

The independence of the judiciary – which also implies the independence of each individual judge – should be protected both in law and in practice. I have noted with concern  that, in the eyes of the Romanian public, judges are not shielded from outside  pressure,  including that of a political nature. Decisive action is needed on several fronts to remove the factors which render judges vulnerable and weaken their independence. The authorities should carefully look into any allegations of improper political or other influence, or interference in the work of the judicial institutions, and ensure effective remedies.

4

The  independence  and  impartiality  of  courts  are  two  fundamental  principles enshrined in Article 6, paragraph 1 of the ECHR. When assessing whether a court is independent, it is necessary to consider the manner of appointment of its members and their term of office, and the existence of safeguards against outside pressure as well as whether the tribunal is perceived as independent by the public.

The individual independence of judges in the practice of their functions is no less important  than institutional independence. European standards prohibit any kind of undue  pressure,  influence  or  interference  with  judges,  including  that exerted  by members of the judiciary themselves.

The Venice Commission underlined in its Opinion on the Law on the Judiciary and the Status of Judges that a very elaborate and complicated judicial system carries with it the risk of prolongation of proceedings. For its part, the European Court for Human Rights emphasizes in its judgments that the Convention obliges State parties to “organize their judicial system in such a way that their courts can meet each of its requirements, including the obligation to hear cases within a reasonable time”. In a number of decisions against Romania, the Court found a violation of the right to a fair trial due to the excessive length of the judicial proceedings. It concerns me the fact that the same thing happened in the case described above even though there were international warnings and sentences on the  matter. In the case study above, the

trials in which Mr Bivolaru was involved were prolonged over several years, during which the defendant was exposed to an intense media campaign that treated him as

being already convicted, this being in itself a severe violation of human rights and a very  dangerous form of pressure that is applied to the judges in the case. Such a

situation  would  be  drastically  lessened  in  the  case  of  swift  and  fair  judicial procedures.

Finally, I believe that addressing the issues highlighted by the case that was chosen as a representative for the concerns exposed in the present communication would contribute to the ensuring of an objective dialogue that does not run away from the reality of the European citizen. This is to ensure that all fundamental human rights are respected at all times and for every individual, regardless of the particularities of the cases, thus increasing  public trust in the justice system and consolidating the state authority.

Looking forward to continuing a constructive dialogue, I remain

Yours sincerely,

 Thomas Hammarberg

Ce Poate Sa Arate Cazul Gregorian Bivolaru – Misa

Intre  Toleranta Si Intoleranta

Exact asa cum era de asteptat, europenii incep sa se prinda de jocul celor de la Bucuresti si nu mai accepta abureala lor penibila.

MISA trebuie sa fie lasata in pace chiar daca ceea ce fac ei nu reprezinta (in viziunea unora) ceea ce se inscrie in traditia populara. Daca vrem sa facem parte din Europa (sau din aceasta lume) atunci trebuie sa ne obisnuim (si chiar sa imbratisam) cu ideea ca nu trebuie sa fie toti la fel ca noi si ca pot sa fie unii care au alte viziuni, alte practici si chiar alte credinte si totusi, au aceleasi drepturi ca si majoritatea. Nu mai putem sa ne oferim luxul unei atitudini sociale de tip procustian in care tot ceea ce nu se potriveste cu dimensiunea sociala deja stabilita trebuie sa fie adus cu forta (uneori chiar violenta) la aceasta dimensiune, pentru a obtine o liniste si o uniformitate in care oamenii sa doarma linistiti pentru ca statul vegheaza pentru ei. Dealtfel statul isi doreste foarte mult aceasta atitudine si de aceea o cultiva in mod deliberat, si aceasta nu numai in Romania. Se tot vorbeste de atitudinile xenofobe si de intoleranta fata de minoritati insa aceasta este cultivata intr-un mod foarte subtil si sistematic chiar de catre puterea statala pentru ca ea aduce o slabire a coeziunii maselor si le aduce in mainile celor putini care controleaza statul.

Trebuie sa invatam ca natura traieste prin diversitatea sa compensatorie in care totul se completeaza si se compenseaza in final si, astfel, continuitatea vietii intr-o lume formata din atatea discontinuitati si diversitati se bazeaza exclusiv pe acest mecanism. Iar aceasta lectie ne bate la usa acum pentru ca neintelegand aceasta riscam sa picam cu totii prada unei forte exterioare societatii care va transforma aceasta lume intr-o colonie buna de exploatat si un spatiu al sclaviei moderne. Ceea ce se petrece acum in Romania este de fapt semnificativ pentru ceea ce se petrece la nivel global.

Dealtfel, aceasta intoleranta la diferite minoritati nici nu cred ca este specific romaneasc ci este inoculata acum de unele cercuri oculte din conducerea Romaniei pentru a obtine o divizare a tarii si stapanirea ei prin parghii externe. Fara aceste atitudini de intoleranta nu s-ar putea obtine slabirea unitatii natiunii si ar face acele actiuni externe sa apara in toata uratenia lor. In plus cred ca asemenea atitudini odata inoclulate produc un fel de eliminare a ceea ce eu numesc “agentii imunitari sociali”.

“Imunitatea“ Natiunii Si “Vaccinul“ MISA

Iata cum functioneaza acest mecanism conform observatiilor facute de mine asupra societatii romanesti din ultimii 20 de ani. Trebuie sa facem precizarea ca aceste concluzii se aplica in toate societatile moderne.

Sistemul trebuie mai intai sa distruga imunitatea natiunii pentru a o putea apoi stapani cu usurinta. Altfel fiecare natiune detine propriul ei fond de valori perene care vor face ca agentii de control din afara sa fie expusi si eliminati inainte ca ei sa aiba posibilitatea sa castige controlul asupra “organelor vitale” ale natiunii. Acestea sunt mici grupuri specifice care reprezinta valori particulare ale natiunii si care actioneaza ca niste adevarati “agenti imunitari”  care joaca rolul de a proteja identitatea natiunii. Pentru distrugerea acestui adevarat sistem imunitar al natiunii sistemul opresiv inoculeaza mai intai o atitudine de respingere pentru tot ceea ce este diferit, tot ceea ce nu se incadreaza in tiparele inguste ale majoritatii. Pana aici totul este foarte simplu si odata obtinuta impregnarea maselor cu ideea de uniformitate ce pare ca asigura linistea si stabilitatea sociala (mentalitatea de buldozerist care se simte bine cand totul a fost adus la nivelul solului) se va trece la urmatoarea etapa. Sistemul insusi eticheteaza acele grupuri sociale ce conserva in interiorul lor adevaratele valori ale natiunii, ca fiind grupuri extremiste, ca secte, in general ca fiind diferiti si astfel ca fiind o amenintare la linistea si stabilitatea sociala. Societatea impregnata de  intoleranta inoculata  prin  aceste “markere” mincinoase atasate acestor grupuri, isi va elimina astfel propriul sistem imunitar si va lupta impotriva propriilor sale valori pana la distrugerea lor. Apoi sistemul nu are de facut decat sa inceapa sa isi introduca parghiile de control chiar in inima natiunii (in puterea sa executiva si administrativa prin infiltrare masiva) pentru ca nimic nu va semnala aceasta invazie si luare in posesiune. Acesta este foarte pe scurt mecanismul pe care l-am observat atat in cazul Romaniei cat si in cazul altor tari. Evident este greu de detectat acest fenomen pentru ca el este ascuns in insasi mecanismele de aparare ale natiunii. De fiecare data cand un asemenea grup semnaleaza incorectitudinea situatiei apare indoiala (uneori sadita chiar de agentii sistemului care implementeaza aceste ordine) daca avem de a face cu o actiune orchestrata din umbra sau pur si simplu este vorba de un grup care este cu adevarat criminal si care cauta sa se apere inventand tot felul de teorii ale conspiratiei. Si de obicei neputand sa gaseasca un raspuns convenabil oamenii raman cu teoria conspiratiei si cu optiunea de a elimina grupul disident care strica armonia uniformitatii.

Iar cazul MISA este in mod clar o manifestare a acestui mecanism. Pentru orice observator atent apare clar ca este in conexiune cu aceasta campanie de subjugare a natiei romane de catre puterea mondiala. Am urmarit de-a lungul anilor atat din interior cat si ca un martor exterior fenomenul MISA si am observat ca tot ceea ce se petrece este mereu in stransa legatura cu etapele instalarii noii ordini mondiale asupra Romaniei (dar nu doar in Romania). Fenomenul MISA este (dupa umila mea parere) un semn tipic de manifestare a valorilor perene ale unei natii care o fac sa fie distincta si sa isi aiba locul ei in armonia umanitatii ca ansamblu. De aceea se poate observa ca grupuri precum MISA actioneaza ca un fel de “anticorpi” ce lupta impotriva dizolvarii de tip canceros a societatii moderne (un proces ce poate fi remarcat in multe tari sub ideea noii ordini mondiale). Asemenea grupari sau organizatii precum MISA sunt purtatorii unor valori morale si spirituale care actioneaza precum o banca genetica ce poate oricand servi la regenerarea intregului organism atunci cand mutatiile ameninta insasi integritatea structurala a organismului. Ori tocmai din aceasta cauza se urmareste ca pastratorii acestor valori  sa fie anihilati de catre puterile acaparatoare iar mecanismul folosit este cel explicat mai sus.

De aceea a existat si exista actiunea total disproportionata impotriva unei singure organizatii. Cea mai mare actiune politieneasca impotriva unei organizatii in Romania a avut loc incepand din data de 18 martie 2004 si a fost orientata impotriva MISA, o organizatie non-guvernamentala care se ocupa de yoga! Chiar si in cazul in care aceasta organizatie ar fi avut anumite activitati care contraveneau legii, oricine cunoaste cat de cat realitatea romaneasca stie fara sa clipeasca faptul ca in Romania se fura la nivele mult mai inalte si ca oricat ar fi fost de rea MISA nu avea nici o sansa sa ajunga sa se compare cu ceea ce se petrece la nivelul marii coruptii de stat. Atunci cum de cea mai mare actiune a politiei si justitiei nu vizeaza niciunul dintre aceste fenomene de coruptie? Raspunsul este clar: pentru ca de fapt cazul MISA si Gregorian Bivolaru face parte dintr-o cu totul alta categorie de actiuni, este doar partea vizibila a unui fenomen de sterilizare si apoi aducerea in forma de sclavie a unei intregi natiuni! Romanii care mai au luciditate si care nu au fost deja adusi in starea de alienare ar trebui sa se alature yoghinilor din MISA si sa ii sustina. Si aceasta nu neaparat pentru ce convingeri au yoghinii sau ce practica ci mai ales pentru ceea ce ei reprezinta in cadrul societatii romanesti si ce ar reprezenta  distrugerea unei organizatii ca MISA pentru natiunea romana.

Pastrez convingerea (dupa observarea felului in care MISA a evoluat in spatiul public in ultimii 15 ani) ca orice organizatie ar fi fost in locul ei, daca ar fi manifestat aceleasi valori spirituale si morale si acelasi profil social ca si MISA, ar fi fost tratata exact cu aceleasi mijloace si cu aceeasi putere. Dealtfel se stie ca au mai fost organizatii ce au fost tratate in mod similar si in alte tari si intotdeauna modul de operare a fost identic si simptomele sistemului de asemenea au coincis cu descrierea facuta anterior. Evident ca acestea nu sunt coincidente ci reprezinta semnele existentei unui sistem clar organizat si care are scopurile sale bine precizate. Insa in cazul multor altor organizatii atat din Romania cat si din alte tari, ele fiind mult mai mici, au disparut in tacere fara sa lase o urma. La MISA insa, exista ceva in interiorul organizatiei care o face sa aiba un fel de “imunitate” extraordinara la atacurile sistemului, fapt care as zice ca scoate in evidenta tocmai rolul ei de “gena originara” dupa care intregul sistem poate sa fie regenerat si astfel cancerul social (reprezentat de toti acesti obsedati de putere) sa fie  eliminat in mod natural. Dupa parerea mea, MISA a ajuns sa re-trezeasca acel suflu primordial al natiei romane, acel suflet national de care multi au vorbit, si sa poarte acum in “sange” un fel de “antidot” pentru boala care macina societatea romaneasca contemporana… Insa sunt convins in acelasi timp ca acest antidot este valabil si pentru intreaga societate umana. Aceasta ar insemna ca o scoala spirituala precum MISA ar putea cu usurinta deveni “vaccinul” cu care se poate imuniza orice natiune impotriva flagelului dizolvarii natiunilor… Deci, sustinerea pe care eurodeputatii straini o dau prin aceste scrisori reprezinta o optiune pentru un viitor care sa elimine complet si fara urme aceste abuzuri si derapaje de la calea naturala si a bunului simt.

Vom vedea acum daca aceste optiuni devin efectiv operationale pentru din ce in ce mai multi oameni.

Iata in continuare documentele publicate de catre site-ul yogaesoteric.net , in 2 articole distincte, ce demonstreaza ca sistemul incepe sa sesizeze din ce in ce mai mult necesitatea unei atentii sporite asupra cazului Gregorian Bivolaru – MISA.

Noi Interpelări Ale Unor Europarlamentari La Adresa Guvernului Român Si Ministerului Justiţiei, Privind Cazul Gregorian Bivolaru

Sursa: http://www.stopabuses.eu/en/main/content/

În ultimele zile, diferiţi europarlamentari au adresat scrisori de interpelare primului ministru al României şi Ministerului Justiţiei, referitoare la cazul Gregorian Bivolaru-MISA. Vă oferim în cele ce urmeză două scrisori semnate de europarlamentarul Nirj Deva, Membru al Parlamentului European (U.K. European Conservatives), respectiv de Marc Tarabella, membru al Parlamentului European (Belgia).

Scrisoarea europarlamentarului Nirj Deva (MEP – Membru al Parlamentului European, U.K. European Conservatives) adresată primului ministru al României şi Ministerului Român de Justiţie – 15 martie 2012

Cu tot respectul, vă supunem atenţiei un important caz judiciar, care în momentul de faţă aşteaptă decizia finală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România.

Diferite persoane particulare şi organizaţii pentru apărarea drepturilor omului ne-au semnalat faptul că ar putea exista unele nereguli în cadrul procedurilor judiciare în dosarul cu nr. 45/85/2005, cu privire la Gregorian Bivolaru.

După opt ani de procese şi două decizii ale instanţei în favoarea d-lui Gregorian Bivolaru, considerăm necesar să ne exprimăm îngrijorarea datorită informaţiilor pe care le avem despre acest caz; aceste informaţii semnalează faptul că se pare că există unele acţiuni ilegale în acest caz, care este momentan în stadiul final de judecare la Curtea Supremă de Justiţie din România – este vorba inclusiv de exercitarea unor presiuni asupra judecătorilor, cu scopul de a influenţa rezultatul procesului.

Vă mulţumim pentru cooperare şi în acelaşi timp avem convingerea că dreptatea va triumfa.

Al dvs, cu sinceritate,
Nirj DEVA, MEP, U.K. European Conservatives

Scrisoarea europarlamentarului Marc Tarabella (MEP – Membru al Parlamentului European, Belgia) adresată primului ministru al României şi Ministerului Român de Justiţie – 15 martie 2012

Cu tot respectul, vă supunem atenţiei un important caz judiciar, care în momentul de faţă aşteaptă decizia finală la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România.

Diferite persoane particulare şi organizaţii pentru apărarea drepturilor omului ne-au semnalat faptul că ar putea exista unele nereguli în cadrul procedurilor judiciare în dosarul cu nr. 45/85/2005, cu privire la Gregorian Bivolaru.

După opt ani de procese şi două decizii ale instanţei în favoarea d-lui Gregorian Bivolaru, considerăm necesar să ne exprimăm îngrijorarea datorită informaţiilor pe care le avem despre acest caz; aceste informaţii semnalează faptul că se pare că există unele acţiuni ilegale în acest caz, care este momentan în stadiul final de judecare la Curtea Supremă de Justiţie din România – este vorba inclusiv de exercitarea unor presiuni asupra judecătorilor, cu scopul de a influenţa rezultatul procesului.

Vă mulţumim pentru cooperare şi în acelaşi timp avem convingerea că dreptatea va triumfa.

Al dvs, cu sinceritate,
Marc TARABELLA, MEP, Belgium

Scrisoarea Comisarului European Thomas Hammarberg Către Ministerul Justiţiei Din România

Sursa: http://www.stopabuses.eu/en/main/content/
Consiliul Europei, Comisarul pentru drepturile omului
Ref: CommHR/PP/sf 038-2012

Domnului Cătălin Marian Predoiu
Ministerul Justiţiei

Strasbourg, 5 martie 2012

Stimate Domn Ministru al Justiţiei,

Ca urmare a discuţiilor pe care le-am purtat anterior cu guvernele României, aş dori să profit de această ocazie pentru a continua dialogul constructiv referitor la protecţia drepturilor omului pentru acuzaţi, precum şi la drepturile avocaţilor din ţara dumneavoastră.

Problemele specifice asupra cărora aş dori să mă concentrez aici sunt independenţa sistemului judiciar, accesul la justiţie, preocupările legate de administrarea justiţiei şi problemele privind independenţa şi imparţialitatea judecătorilor.

Trimiterile pe care le veţi găsi în acest mesaj se referă mai ales la ceea ce poate părea a fi un caz special, dar noi credem că este într-o anumită măsură reprezentativ pentru sistemul judiciar român, expunând, prin analiza sa aprofundată, şabloanele unui mecanism judiciar care este încă defectuos. Am folosit în analiza mea un astfel de caz reprezentativ ca temei pentru concluziile generale din cauza complexităţii sale sociale şi a implicaţiilor sale vaste la cele mai multe niveluri ale societăţii, a numărului mare de persoane implicate în încălcarea drepturilor omului şi extinderii acestuia în timp, trecând prin diferite etape de dezvoltare a societăţii române. Numai prin abordarea unui astfel de caz semnificativ şi analizarea cauzelor sale profunde va fi posibil să se cunoască şabloanele sistemului, fără a risca să le pierdem între concluziile generale.

De-a lungul timpului mi-a fost adus în atenţie în repetate rânduri (şi mai ales după 2004, atunci când ne-a fost furnizat primul raport scris), cazul domnului Gregorian Bivolaru vs. Statul român, un caz care a devenit MISA (Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut) vs. Statul. Încă de atunci, am urmărit cu îngrijorare crescândă desfăşurarea acestui caz şi în mai multe ocazii am fost informat pe scurt, personal sau prin terţe părţi, despre situaţia sa actuală. În timp, ceea ce părea la început să fie un caz izolat a luat amploare, devenind un fenomen simptomatic care subliniază şabloanele de reacţie pe care sistemul judiciar român încă le mai are, şi despre care statul român trebuie să înţeleagă de urgenţă că acestea nu se încadrează în standardele de respectare a drepturilor omului pentru un stat membru al UE.

După ianuarie 2006, atunci când domnului Bivolaru i-a fost acordat statutul de refugiat politic în Suedia din motive legate de respectarea drepturilor omului în cazul său, abuzuri similare şi încălcări ale drepturilor sale cetăţeneşti au continuat să aibă loc în acest caz, iar acest fapt este dovada incontestabilă că întregul fenomen ilustrează direct deficienţele sistemului judiciar român şi că ar trebui să fie studiat cu atenţie şi corectat.

Menţionarea acestui caz este, de asemenea, un exerciţiu util în analiza clară a simptomelor  unui sistem judiciar care prezintă în mod clar şabloane procedurale care denotă deficenţe insidioase în respectarea drepturilor omului în cazul persoanelor fizice. Este interesul nostru să subliniem aceste şabloane viciate prin abordarea cazurilor relevante, cum ar fi cel menţionat mai sus. Considerăm că este în interesul viitor al tuturor statelor membre şi în conformitate cu realitatea curentă să procedăm în acest fel, pentru că este timpul să ne uităm acum mai atent la rădăcinile problemelor.
Accesul la justiţie

Am primit câteva rapoarte potrivit cărora avocaţii au întâmpinat obstacole care nu le-au permis să acţioneze în mod liber în numele profesiei lor, cum ar fi dificultăţi în accesarea instituţiei oficiale şi întâlnirea lor cu clienţii deţinuţi şi încălcarea acordului de confidenţialitate avocat-client în astfel de cazuri, sau supunerea lor la percheziţii degradante şi umilitoare. Au fost exprimate îngrijorări despre diferitele forme de presiune – inclusiv ameninţări cu urmărirea penală – împotriva avocaţilor care au apărat cazuri sensibile.

În timpul întâlnirilor pe care le-am avut, mulţi interlocutori (ONG-uri care activează în domeniul apărării drepturilor omului) şi-au exprimat îngrijorarea că, în ciuda reformelor semnificative întreprinse în sistemul românesc, nivelul de încredere a populaţiei în sistemul de justiţie penală rămâne relativ scăzut. Există exemple clare în care avocaţi care reprezentau inculpaţi în cazuri sensibile (cum este studiul de caz menţionat anterior, al lui Gregorian Bivolaru vs. Statul) au fost ameninţaţi, intimidaţi sau le-a fost refuzată posibilitatea de a-şi apăra clienţii în mod corespunzător.

Preocupări legate de administrarea justiţiei

Am primit numeroase înştiinţări de la diferite persoane, grupuri care militează pentru drepturile omului şi avocaţi, care conţin informaţii despre urmăririle penale şi condamnările motivate politic. În cursul unei întâlniri, am discutat mai multe astfel de cazuri şi am avut ocazia să mă întâlnesc cu unele dintre persoanele acuzate care au dezvăluit că au fost puse sub acuzare şi judecate în mod nejustificat, pe baza convingerilor lor politice sau religioase.

Informaţiile obţinute au indicat deficienţe care afectează urmărirea penală şi procesul judiciar într-o serie de cauze penale, care aruncă dubii asupra acuzaţiilor aduse şi condamnărilor definitive ale indivizilor. Mai general, sunt necesare eforturi energice pentru a asigura că garanţiile procesului echitabil, precum şi principiul egalităţii armelor sunt respectate, în conformitate cu articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În studiul de caz menţionat mai sus există mai multe indicii că acest articol a fost insuficient respectat de mai multe ori şi chiar complet ignorat de către autorităţile de stat care s-au ocupat de acest caz.

Când doi foşti prim-miniştri ai României (Domnul Călin Popescu Tăriceanu şi Domnul Adrian Năstase) declară public despre acelaşi caz că: „Cazul Bivolaru a fost o palmă peste obraz dată sistemului judiciar român“ şi că „Am ajuns să realizez că cazul Bivolaru a fost o greşeală şi că eu am fost cel care a plătit pentru ea“, nu există nicio îndoială că modul în care sistemul judiciar este administrat îl expune gravului pericol al interferenţelor politice, cu consecinţe serioase în ceea e priveşte respectarea drepturilor umane ale inculpaţilor. Acest aspect devine chiar mai evident, deoarece în acest caz domnul Bivolaru nu este implicat politic.

Deşi cadrul legislativ, în general, favorizează independenţa justiţiei, presiunea asupra judecătorilor fiind pedepsită prin lege, diverse ONG-uri şi unii avocaţi, şi-au exprimat îngrijorarea că sistemul judiciar nu este pe deplin apărat de interferenţele politice, în special în cauzele penale şi administrative. Conform punctelor de vedere exprimate de diferite persoane, influenţa procurorilor rămâne relativ puternică şi majoritatea verdictelor în cauzele penale sunt foarte aproape de solicitarea procurorului. În cazul menţionat mai sus au existat o serie de reclamaţii despre această interferenţă coruptă, reclamaţii care nu au fost investigate niciodată corect (aşa cum se menţionează în raportul independent furnizat Comisiei de către SoJust).

O altă problemă care necesită atenţie continuă este caracterul adecvat al raţionamentului deciziilor instanţelor de judecată. Am primit o serie de reclamaţii legate de raţionamentul inadecvat şi/sau justificările mecanice din deciziile instanţelor de judecată de respingere a moţiunilor în timpul unui proces şi, de ademenea, în contextul hotărârilor judecătoreşti definitive. În unele cazuri, judecătorii s-au schimbat în etapele finale ale proceselor. În mod evident, acest lucru dă de bănuit că judecătorii sunt predispuşi la influenţa de către procurorii şi politicienii care încearcă să asigure condamnări în toate cazurile aduse în instanţă. Şi această situaţie se regăseşte în studiul de caz Gregorian Bivolaru vs. Statul.

Chiar dacă s-au luat măsuri importante în ultimii ani pentru a consolida independenţa judiciară în România, ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru a proteja sistemul judiciar de interferenţe nejustificate. Adoptarea noului Cod de procedură penală ar trebui să fie un pas important înainte în această privinţă, pentru a reechilibra competenţele judecătorilor, procurorilor şi apărării în cursul procedurii penale.

Sunt extrem de îngrijorat de rapoartele repetate pe care le-am primit despre puterea exercitată de autorităţile de urmărire şi executive asupra judecătorilor prin reprezentarea lor în instanţă. În studiul de caz care a fost menţionat anterior am fost informat în mod repetat de către ONG-uri şi persoane fizice şi, de asemenea, de doamna Monica Macovei – membru al Parlamentului European, despre cazul Gregorian Bivolaru vs. Statul, în care au fost raportate mai multe exemple de presiuni asupra judecătorilor, avocaţilor, martorilor şi chiar a victimei, ca fiind exercitate de către autorităţi. Totuşi, nu a existat nicio anchetă serioasă asupra acestui subiect.

În acelaşi caz (Gregorian Bivolaru vs. Statul), am fost informat că investigarea cazului în sine a suferit deficienţe grave şi abuzuri din cauza faptului că informaţii cu caracter privat au fost prezentate în presă de către anchetatorii penali, încălcând astfel grav drepturile acuzaţilor.

De asemenea, s-a menţionat că a existat o utilizare complet disproporţionată de forţă în timpul anchetei. în comparaţie cu tipurile de acuzaţii care au fost aduse împotriva domnului Gregorian Bivolaru. Mi s-a semnalat inclusiv faptul că acuzaţiile nu i-au fost citite în intervalul legal de timp, şi intimidarea la care au fost supuşi anumiţi indivizi apropiaţi lui. Mai mult decât atât, cazul nu a fost soluţionat, chiar dacă au trecut opt ani de la data lansării investigaţiei.

Am fost informat direct în OSCE-ODHIR VARŞOVIA 2007 de reprezentanţi ai unor organizaţii printre care SoJust, Soteria International şi altele despre detalii ale acestui caz. Investigaţiile lor independente au arătat că acuzatul, domnul Gregorian Bivolaru, a fost persecutat de regimul comunist înainte de 1989, dar după schimbarea regimului persecuţiile împotriva lui şi a organizaţiei pe care a fondat-o (MISA) au continuat. Cea mai importantă acţiune împotriva lui a fost efectuată pe 18 martie 2004 când – spune raportul SoJust – „câteva sute de politişti, jandarmi şi procurori au pătruns în forţă, în mai multe imobile proprietate personală aparţinând unor cursanţi yoga, locaţii unde zeci de practicanţi yoga locuiau în comun urmându-şi practica spirituală după modelul ashram-urilor din India. Descinderea a fost transmisă de mai multe posturi de televiziune şi o ţară întreagă a putut vedea pe ecranele televizoarelor forţarea uşilor de organele de ordine, tratarea în forţă a persoanelor găsite în clădiri (dintre care unii cetăţeni străini) – sub ameninţarea armelor, au fost somate să se întindă pe podea, cu faţa în jos şi cu mâinile la ceafa; nu li s-a permis să se îmbrace; nu li s-a cerut acordul pentru luarea de imagini. Într-un caz se pare ca nu a existat mandat de percheziţie. Mai multe zeci de persoane au fost urcate în dubele poliţiei, fiind duse la Parchet, unde li s-au luat declaratii. Nu li s-a permis contactul cu avocatii, pe motiv că sunt audiate ca şi martori, iar legislaţia română prevede posibilitatea asigurării apărării doar pentru părţi, nu şi pentru martori.

Potrivit conţinutului mandatelor de percheziţie, acestea trebuiau să privească “date informatice, date referitoare la utilizatori şi traficul informaţional”. Cei perchezitionaţi au reclamat însa că au fost ridicate cantităţi uriaşe de bunuri personale, unele dintre acestea fără a fi menţionate în procesele verbale de percheziţie şi majoritatea neavând nicio legătură cu motivele menţionate în mandate; doi ani mai târziu, proprietarilor le-au fost înapoiate doar o treime din acestea. Una dintre probe, jurnalul unui martor – practicant yoga, a fost distribuit presei şi făcut public, deşi autorităţile asigură că au păstrat confidenţialitatea.”

Acelaşi raport dezvăluie că din 55 de plângeri penale depuse de persoanele abuzate, „în mai 2004, doar nouă au fost reţinute de procurori printr-o decizie şi numai pentru un singur delict penal. Restul au fost anulate fără ca victimele să fie măcar audiate.“

Deşi Curtea Supremă din Suedia a decis că, datorită tuturor aceste abuzuri, sistemul judiciar român nu era în poziţia de a garanta un proces echitabil pentru Gregorian Bivolaru şi i-a  acordat acestuia statutul de refugiat politic în Suedia, iată că şi acum, după atât de mulţi ani,  primesc în continuare semnale din partea societăţii civile că aceste abuzuri continuă. Din păcate, acest tip de reacţie a sistemului judiciar tinde să fie din ce în ce mai mult un simptom al unui sistem greşit.

Sunt ridicate întrebări în legătură cu efectuarea percheziţiilor la domiciliu, a audierilor şi investigaţiilor, despre încălcarea mai multor dispoziţii internaţionale, care au ajuns în atenţia mea: interzicerea torturii, dreptul la libertate, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viaţă privată şi de familie, libertate de gândire, conştiinţă şi religie, libertatea de exprimare, libertatea de reuniune şi de asociere, interzicerea discriminării, protecţia proprietăţii.

Îngrijorarea mea este că acest gen de practici nu fac altceva decât să arate lipsa gravă de respect faţă de drepturile fundamentale ale omului consacrate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru arată că autorităţile române trebuie încă să se deplaseze din trecutul lor spre democraţia reală.

Statistici confirmate, de asemenea, de organizaţia independentă română “SoJust”, arată că România este de fapt statul cu cel mai mare număr de plângeri la CEDO pe locuitor în Europa. În 2006, au existat 9500 de plângeri împotriva României pe rol la Curte. Astăzi, situaţia nu s-a schimbat semnificativ. Dintr-o altă perspectivă, acest lucru validează concluziile care pot fi trase din cazul studiat mai sus şi indică necesitatea luării unor măsuri urgente.

Problemele Privind Independenţa Şi Imparţialitatea Judecătorilor

Independenţa justiţiei – care implică, de asemenea, şi independenţa fiecărui judecător în parte – ar trebui protejată atât în drept, cât şi în practică. Am remarcat cu îngrijorare că, în ochii publicului românesc, judecătorii nu sunt protejaţi de presiunile din exterior, inclusiv de natură politică. Este necesară o acţiune decisivă, pe mai multe fronturi, pentru a elimina factorii care îi fac pe judecători vulnerabili şi care slăbesc independenţa acestora. Autorităţile ar trebui să analizeze cu atenţie orice acuzaţii de inadecvată influenţă politică sau de altă natură sau interferenţa în activitatea instituţiilor judiciare şi să asigure soluţii eficiente.

Independenţa şi imparţialitatea instanţelor sunt două principii fundamentale consfinţite în articolul 6, alineatul (1) al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Atunci când se evaluează dacă o instanţă este independentă, este necesar să se ia în considerare modalitatea de numire a membrilor, durata mandatului lor şi existenţa unor moduri de protecţie împotriva presiunilor din exterior, precum şi dacă tribunalul este perceput ca şi independent de către public.

Independenţa individuală a judecătorilor în exercitarea funcţiilor lor nu este mai puţin importantă decât independenţa instituţională. Standardele europene interzic orice fel de presiune, influenţă sau interferenţă nejustificată asupra judecătorilor, inclusiv cea exercitată de înşişi membrii magistraturii.

Comisia de la Veneţia a subliniat în concluzia sa despre legea privind sistemul judiciar şi statutul judecătorilor că un sistem judiciar foarte elaborat şi complicat prezintă riscul de prelungire a procedurilor. În ceea ce o priveşte, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului subliniază în hotărârile sale că Convenţia obligă statele părţi să „îşi organizeze sistemul judiciar astfel încât instanţele să poată îndeplini fiecare dintre cerinţele sale, inclusiv obligaţia de a audia cauzele într-un termen rezonabil“. Într-o serie de decizii împotriva României, Curtea a constatat o încălcare a dreptului la un proces echitabil din cauza duratei excesive a procedurilor judiciare. Mă îngrijorează faptul că acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul descris mai sus, chiar dacă au existat avertismente şi sentinţe internaţionale în chestiune. În studiul de caz de mai sus, procesele în care domnul Bivolaru a fost implicat au fost prelungite pe durata mai multor ani, timp în care pârâtul a fost expus la o campanie mediatică intensă care l-a tratat ca fiind deja condamnat, aceasta fiind în sine o încălcare gravă a drepturilor omului şi o formă foarte periculoasă de presiune care se aplică judecătorilor din cauză. O astfel de situaţie ar fi diminuată drastic în cazul unor proceduri judiciare rapide şi echitabile.

În încheiere, consider că abordarea problemelor evidenţiate de cazul care a fost ales ca reprezentativ pentru problemele expuse în prezenta comunicare contribuie la asigurarea unui dialog care nu evită realitatea cu cetăţenii europeni. Acest lucru are rolul de a garanta că toate drepturile fundamentale ale omului sunt respectate în orice moment şi pentru fiecare individ, indiferent de particularităţile cauzelor, crescând astfel încrederea publică în sistemul judecătoresc şi consolidând autoritatea statului.

Aşteptând cu nerăbdare continuarea unui dialog constructiv, rămân în continuare

Cu sinceritate, Al Dumneavoastră

Thomas Hammarberg

Aici se gaseste documentul original http://www.stopabuses.eu/files/address_regarding_human_rights_and_justice_in_romania.pdf

Related Articles